De ce se ceartă femeile?

In: Monden

5 Dec 2010

Pentru că femeile nu sunt bărbaţi şi, ca atare, nu pot fi ÎNTOTDEAUNA ca bărbaţii (-aviz bărbatelor -!), femeia trebuie să se ofuşte, să se zbată, să trepideze, să simtă, să adulmece, să apuce, să fiarbă, să urle (în cazul meu, să trântească ceva sau să întoarcă spatele şi să plece direct, spre disperarea interlocutorului), să demonstreze că are dreptate, să comenteze inclusiv de ce îi pare rău, să plângă până la disperare (Doamne ce mă recunosc aici, bărbate-meu e un sfânt că-mi suportă crizele interminabile de plâns !!), să fie isterică, să-i placă dramele, să stârnească atracţia inocenţei mascată prin seducţie subtilă. Nu intră toate în aceeaşi oală, să ne înţelegem! Pentru că noul ne va mări din start viteza de reacţie a adaptării la schimbare, indiferent dacă dorim sau nu;

Pentru că o femeie niciodată nu va dormi liniştită noaptea din cauza grijilor permanente, dacă va şti ce gândesc alţii despre ea, cum gândesc, de ce gândesc, dacă nu va avea o şansă de reuşită în lămurire şi deconcertare emoţională, dacă nu va reuşi în ce şi-a propus (ce să mai, eu sunt expertă în a mă stresa permanent din absolut orice cauză, spre ruşinea orgoliului meu de femeie luptătoare care ştie ce vrea de la viaţă). Femeia mereu îşi va demotiva vârsta în rezumarea experienţelor trecute şi a grijilor, îşi va construi o cale de a identifica VEŞNIC eşecurile şi de a contabiliza reuşitele. Va explora permanent înăuntrul ei şi al celor din jur, trăgând conştiinţa de urechi şi când trebuie, şi când nu trebuie;

vezi toate motivele pe redwind

Comment Form

Photostream